piept

/pjept/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină pectus.

parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om și la unele animale vertebrate; torace; (spec.) partea anterioară (și exterioară) a acestei regiuni; (p.restr.) organ din interiorul cavității toracice (inimă sau plămân).
(și în sintagma boală de piept) tuberculoză pulmonară.
carne de pe partea anterioară a cavității toracice a unor animale, folosită ca aliment; mâncare preparată din această carne.
sân (al femeii).
(p.anal.) coastă de deal, de munte etc.; povârniș.
partea din față a unei piese de îmbrăcăminte, care acoperă pieptul.

„A fi de șapte palme în piept.”Sănătate și boală
„A se bate cu pumnii în piept.”Minciună și înșelăciune
„Până a fi să iasă dreptul, îmi pleznește mie pieptul.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Cu mâinile la piept, și cu ochii la puiul de gol”Femeie și bărbat
„Cu mâinile la piept”Vorbă și tăcere
„A pune mâinile pe piept”Vorbă și tăcere
„A pune cuiva mâna în piept”Vorbă și tăcere
„A-l trage de piept”Vorbă și tăcere
„A se bate cu pumnii în piept”Minciună și înșelăciune
„A umbla cu coliva-n piept”Moarte
„A fi cu coliva pe piept”Moarte
„Pieptul de frig mult să ți-l ferești, ca să nu te îmbol”Sănătate și boală
„A pune mâinile pe piept (piept)”Vorbă și tăcere
„Femeia îngreunată nu trebuie să poarte ace în piept.”Femeie și bărbat Sănătate și boală
„Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd.”Dragoste și iubire — poezie de dragoste

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică