pat
/pat/Etimologie
Din neogreacă πατοσ (pátos) „drum bătut”.
Definiții
- mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; (p.ext.) mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș: crivat.
- (pop.) targă, năsălie.
- (pop.) răsadniță.
- parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic.
- partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii.
- (sport) planșetă de pe care se execută trageri la tir.
- strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale.
- partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni.
- strat din ceva.
- albie, matcă.
- (la jocul de șah) situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nici o mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pat | paturi |
| genitiv-dativ | patului | paturilor |
| vocativ | patule | paturilor |
| articulat | patul | paturile |