orb

/orb/

adjectiv?

Etimologie

Din latină orbus.

(adesea substantivat) lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc).
(fig.) care nu admite alte păreri.
(fig.) care pare să acționeze fără discernământ; a cărui rațiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; (p.ext.) de temut, fioros.
complet, total.
care denotă lipsă de inteligență, de reflecție, de perspicacitate.
(fig.) lipsit de lumină; întunecos, întunecat.

„Decât orb și călare, mai bine șchiop și pe jos.”Sănătate și boală
„Cel mai mare surd sau orb este acela care nu voiește să audă sau să vadă.”Înțelepciune și prostie
„Parcă e un iepure orb trierând prin bob.”Animale
„Orbul de la toți, și de la orb nimeni (nimenea)”Prietenie și dușmănie Înțelepciune și prostie
„Zi la orb nu caută ochii.”Înțelepciune și prostie
„Orb pe orb povățuind cad amândoi în groapă”Înțelepciune și prostie
„Orb pre orb când poartă, ce va fi?”Înțelepciune și prostie
„Decât orb și călare, mai bine șchiop și pe jos”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie
„A fi orb de minte”Înțelepciune și prostie
„A fi orb”Sănătate și boală
„A fi orb de inimă”Dragoste și iubire
„Șchiop, orb”
„Norocul este orb”Noroc și soartă
„Bogatul scump, ca un orb flămând, ce e cu pâinea dinainte”Bani și avere
„Parcă e un iepure orb, trierând prin bob”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică