oraș

/oˈraʃ/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din maghiară város. O etimologie alternativă este din greacă baros. Confer sârbă, croată "varoš", turcă “varoş”, albaneză "varroš".

formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală.
partea centrală a unui oraș (centru).
populația, locuitorii unui oraș.

Sinonime: 1: (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă, 2: centru

„Decât codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș.”Familie Înțelepciune și prostie Mâncare și băutură
„Decât codaș în oraș, mai bine în satul tău fruntaș.”Familie Noroc și soartă
„La oraș șed câinii cu colaci în coadă.”Mâncare și băutură Animale
„La orașul ce se vede călăuză nu trebuie.”Înțelepciune și prostie
„Mai bine cap la sat decât coadă la oraș.”Înțelepciune și prostie Familie
„A trăi ca vițelul la oraș”Noroc și soartă
„La oraș șed câinii cu colaci (covrigi) în coadă”
„În vestitul oraș al nostru”
„Mai bine cap la sat decât coadă la oraș”Înțelepciune și prostie
„Nu-i sat ca Gilad, oraș ca Caciova, târg”
„Când ciorile zboară cu grămada, prin orașe, ninsori sau ploi”Natură
„La orașul ce se vede, călăuză nu trebuie.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică