ogar
/o'gar/Etimologie
Din maghiară agár.
Definiții
- câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul suplu, înalt și iute la fugă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ogar | ogari |
| genitiv-dativ | ogarului | ogarilor |
| articulat | ogarul | ogarii |
Din maghiară agár.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ogar | ogari |
| genitiv-dativ | ogarului | ogarilor |
| articulat | ogarul | ogarii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică