ocol

Etimologie

Din bulgară, rusă окол (okol).

Definiții

1. mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș.
2. (fig.) digresiune.
3. (concr.) cotitură, cot.
4. (înv.) linie care delimitează un spațiu; (p.ext.) spațiul delimitat, cuprins.
5. perimetru, circumferință.
6. (concr.) gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; (p.ext.) loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, țarc.
7. (reg.) curte, ogradă.
8. rarspațiu, loc liber.
9. (înv.) unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; (p.ext.) instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă.

Declinare