mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș.
(fig.) digresiune.
(concr.) cotitură, cot.
(înv.) linie care delimitează un spațiu; (p.ext.) spațiul delimitat, cuprins.
perimetru, circumferință.
(concr.) gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; (p.ext.) loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, țarc.
(reg.) curte, ogradă.
rarspațiu, loc liber.
(înv.) unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; (p.ext.) instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă.