verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) (numai la diateza pasivă) a fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator.
- (v.refl.) (înv. și pop.) a face eforturi; a se strădui, a se căzni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | nevoea | nevoeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din slavă (veche) nevolja.
Definiții
- ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; (spec.) chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant.
- (înv.; la pl.) treburi, afaceri.
- stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară.
- (pop.) epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie.
- ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva.
- primejdie, pericol.
- (înv.) constrângere.
- (pop.) lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie.
- (fam., art.; în exclamații și imprecații) dracul, naiba.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | nevoie | nevoi |
| genitiv-dativ | nevoii | nevoilor |
| vocativ | nevoie | nevoilor |
| articulat | nevoia | nevoile |