nea

/ne̯a/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină nix, nivis, din nĭvem („zăpadă, nea”) < din proto-italică *sniks.

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	nea	—
articulat	neaua	—

Sinonime: zăpadă, omăt

/ne̯a/

interjecție?

Confer na.

strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice.

„Doar nu mă cheamă nea Ion!”Vorbă și tăcere
„S-a întâlnit în drum Păcală cu frate-său nea Tândală.”Familie Prietenie și dușmănie
„A vorbit și nea Ion”Vorbă și tăcere
„Să vorbească și nea Chilom”Vorbă și tăcere
„Chef, nea Niculae, cu banii babacului!”Bani și avere Familie
„Cască, cască, nea Ioane”Vorbă și tăcere
„A fi nea Ion”
„A fi nea Istrate”
„A fi nea Pangratie”
„Tot nea Radu”Noroc și soartă
„Vorbește și nea Vlad că-i și el din sat”Vorbă și tăcere
„Te vreau ca neaua în sân”Dragoste și iubire
„A trecut ca neaua de an”Timp
„Dedi neaua, să acopere totul.”Natură
„L-oiu ca neaua 'n sân.”Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică