năvală
/nə'va.lə/Etimologie
Din a năvăli (derivat regresiv).
Definiții
- faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare).
- faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă.
- grabă, iuțeală, zor.
- (adverbial) în chip năvalnic, impetuos.
- faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive.
- izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năvală | năvale |
| genitiv-dativ | năvalei | năvalelor |
| vocativ | năvală | năvalelor |
| articulat | năvala | năvalele |