munci
/mun'ʧi/Etimologie
Din slavă monciti.
Definiții
- (v.intranz.) a desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație.
- (v.tranz.) a efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul.
- (v.refl.) a-și da osteneală; a se strădui, a se trudi.
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a supune la cazne, a tortura.
- (v.refl. și intranz.) (înv. și pop.) a suporta suferințe fizice sau morale.
- (v.tranz.) (despre sentimente, gânduri etc.) a provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma.
Exemple
- A munci la o instalație.
- Nu te mai munci atâta pentru...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | muncea | munceau |
Sinonime: 1: lucra, (pop. și fam.) meșteri, 2: activa, 3: se obosi, se osteni, se trudi, (înv. și pop.) se nevoi, (fig.) asuda; strădui, 4: tortura, 5: se chinui, pătimi, 6: consuma
Antonime: (se) odihni, trândăvi, trântori