(v.intranz.) a desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație.
(v.tranz.) a efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul.
(v.refl.) a-și da osteneală; a se strădui, a se trudi.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a supune la cazne, a tortura.
(v.refl. și intranz.) (înv. și pop.) a suporta suferințe fizice sau morale.
(v.tranz.) (despre sentimente, gânduri etc.) a provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma.
munci — substantiv
activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.
(la pl.) lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole.
(concr.) folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit.
efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire.