← înapoi la căutare

muc

/muk/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Refăcut din muci (< latină mucci)

Definiții

vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg; bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată
secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări
(pop.) creasta curcanului.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	muc	muci
genitiv-dativ	mucului	mucilor
vocativ	mucule	mucilor
articulat	mucul	mucii

Sinonime: mucarniță (~ de lumânare.), chiștoc (~ de țigară) (1), mucus, pituită, sevă, suc (2), (pop., glumeț) untură (2)

Proverbe & zicători

„A mânca mucul lumânării.”Noroc și soartă
„Ieși mucul lumânării.”Noroc și soartă
„Frumoasă de muc”Femeie și bărbat
„Amândoi vă lingeți mucii”Vorbă și tăcere
„Nici mucii să nu ți-i dai pe el”Bani și avere
„Ștergeți-vă mucii”Vorbă și tăcere
„A lua cuiva mucii de la nas”Vorbă și tăcere
„Cutare este bun, n-are muci la nas”Înțelepciune și prostie
„Lumânarea, când tai mucul, atunci mai mult luminează”Înțelepciune și prostie
„A mânca mucul lumânării”Mâncare și băutură
„Ia mucul lumânării”
„Mi-a ajuns mucul la deget”Timp
„A mâncă cu muci”Mâncare și băutură
„A prăji cu muci”Mâncare și băutură
„Îi cură mucii”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică