← înapoi la căutare

moartea

/ˈmo̯ar.te̯a/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din moarte.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru moarte.

moarte

/ˈmo̯ar.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină mortem.

Definiții

  1. încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții.
  2. (fig.) dispariție, pieire.
  3. omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru.
  4. pedeapsă capitală.
  5. (înv. și pop.) mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie.
  6. ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte.

Exemple

  • Moartea unei persoane.
  • Acolo și-a găsit moartea.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmoartemorți
genitiv-dativmorțiimorților
articulatmoarteamorțile

Sinonime: 1: decedare, deces, dispariție, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvârșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșenie, săvârșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș, 2: (fig.) mormânt, somnul de veci, 3: ucidere, omor, crimă, 4: execuție

Antonime: înviere, naștere, nemurire, reînviere, viață, nemoarte

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică