moartea
/ˈmo̯ar.te̯a/Etimologie
Din moarte.
Definiții
- forma de singular articulat pentru moarte.
Din moarte.
Din latină mortem.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | moarte | morți |
| genitiv-dativ | morții | morților |
| articulat | moartea | morțile |
Sinonime: 1: decedare, deces, dispariție, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvârșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșenie, săvârșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș, 2: (fig.) mormânt, somnul de veci, 3: ucidere, omor, crimă, 4: execuție
Antonime: înviere, naștere, nemurire, reînviere, viață, nemoarte
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică