substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină mens.
Definiții
- facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege.
- gând, cuget; imaginație; memorie.
- inteligență, istețime, iscusință.
- imaginație, fantezie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | minte | minți |
| genitiv-dativ | minții | minților |
| articulat | mintea | mințile |
Sinonime: rațiune, intelect
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină mentĭre.
Definiții
- (v.intranz.) a face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni.
- (v.tranz.) a induce în eroare pe cineva.
- (spec.) a înșela în dragoste pe cineva.
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru minți.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru minți.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minți.
Exemple
- Nu mai minți atâta!
- Te rog să nu mă minți!
- I-a mințit cu vorbe frumoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mințea | mințeau |
Sinonime: 1: (fam. fig.) se bărbieri, 2: (reg. și fam.) minciuni, (fam.) tromboni, 3: înșela, 4: minte
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru minte.