← înapoi la căutare

meșteșug

/meʃ.teˈʃug/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din maghiară mesterség.

Definiții

  1. meserie; (p.gener.) profesiune, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie.
  2. ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline.
  3. stil (artistic).
  4. pricepere, îndemânare, abilitate, talent.
  5. artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie.
  6. acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean).
  7. (pop.) viclenie, tertip, înșelătorie.
  8. (înv. și pop.; concr.) unealtă, instrument.
  9. dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmeșteșugmeșteșuguri
genitiv-dativmeșteșuguluimeșteșugurilor
vocativmeșteșugulemeșteșugurilor
articulatmeșteșugulmeșteșugurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică