← înapoi la căutare

matcă

/'mat.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bulgară матка (matka), sârbocroată matka.

Definiții

  1. albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat, făgaș, vad, albie.
  2. rarizvor al unei ape curgătoare.
  3. (fig.) origine, obârșie, început, izvor; (spec.) loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva.
  4. parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță.
  5. albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă.
  6. (reg.) stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi.
  7. parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmatcămătci
genitiv-dativmătciimătcilor
vocativmatcămătcilor
articulatmatcamătcile

mâtcă

/'mɨt.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (reg.) băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmâtcămâtci
genitiv-dativmâtciimâtcilor
vocativmâtcămâtcilor
articulatmâtcamâtcile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică