matcă
/'mat.kə/Etimologie
Din bulgară матка (matka), sârbocroată matka.
Definiții
- albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat, făgaș, vad, albie.
- rarizvor al unei ape curgătoare.
- (fig.) origine, obârșie, început, izvor; (spec.) loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva.
- parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță.
- albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă.
- (reg.) stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi.
- parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | matcă | mătci |
| genitiv-dativ | mătcii | mătcilor |
| vocativ | matcă | mătcilor |
| articulat | matca | mătcile |