manta
/manˈta/Etimologie
Din poloneză manta, ucraineană манта (manta).
Definiții
- haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; (spec.) palton de uniformă militară.
- (înv.) mantie.
- înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic.
- (la gasteropode) răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manta | mantale |
| genitiv-dativ | mantalei | mantalelor |
| vocativ | manta | mantalelor |
| articulat | mantaua | mantalele |