mări

/məˈri/

verb?

Etimologie

Din mare.

(v.refl. tranz.) a crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți.
(v.refl.) a crește în vârstă, a se face mai mare.
(v.tranz.) a crește, a ridica (valoarea, prețul).
(v.tranz. și refl.) a (se) intensifica, a (se) dezvolta.
(v.tranz. și refl.) a (se) prelungi în timp.
(v.tranz.) a da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva.
(v.refl.) (înv. și pop.) a se îngâmfa, a se făli, a se mândri.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mări.

Caz	Singular	Plural
verb	mărea	măreau

/məˈri/

interjecție?

Confer măre.

/məˈri/

substantiv?

Din mare.

„Cu răbdarea treci și marea.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene Natură
„Găina vecinului face ouă mai mari.”Bani și avere Animale
„Întrebarea / Trece marea.”Natură
„Până și regii cei mari merg pe jos la closet.”Noroc și soartă
„Privighetoarea e o cioară înainte de a se mărita.”Femeie și bărbat Animale Dragoste și iubire
„Strop cu strop se face marea.”Muncă și lene Natură
„Toți leneșii obișnuiesc să-și facă planuri mari.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Norii cei mici se duc la cei mari.”Natură Înțelepciune și prostie
„La vijelii copacii cei mari jos cad, iar buruienile pe loc rămân.”Natură Înțelepciune și prostie
„Apele mici fac râurile mari.”Natură Muncă și lene
„Mare apă, mari valuri.”Natură
„Vântul la pământ nu aruncă buruieni, ci pe cei mai mari copaci.”Natură
„Toate apele în mare se varsă, și marea nici cum se umple.”Natură
„Marea e plină de talazuri, și lumea cu feluri de necazuri.”Natură Noroc și soartă
„Nu încerca marea cu degetul.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică