mărgăritar

/mər.gə.ri'tar/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din neogreacă μαργαριτάρι (margaritári).

boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă.
(fig.) lucru fără cusur, de mare valoare.
(constr.) pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc.
(bot.) (Convallaria majalis) lăcrimioară, cerceluș.
(bot.) (Loranthus europaeus) numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene.

Sinonime: 1: perlă, mărgărit, 2: mărgărit, 1: (bot.) lăcrimioară, cerceluș

„Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar.”Bani și avere Înțelepciune și prostie — Își dorește ce nu-i dă mâna
„Mărgăritarul stă în fundul mării, și murdăria plutește pe deasupra apei.”Natură Înțelepciune și prostie
„Și o găină chioară scurmând găsește câteodată mărgăritare.”Noroc și soartă Muncă și lene
„Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar.”Bani și avere
„Mărgăritarul stă în fundul mării și mortăciunea plutește”Înțelepciune și prostie
„Înșiră-te mărgăritare”Femeie și bărbat
„Nu aruncă mărgăritarul înaintea porcilor”Animale Înțelepciune și prostie
„Ce nu lipsește (trebuie) chelului? Tichie de mărgăritar”Bani și avere
„Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie”Bani și avere
„Pe cât de mărgăritar, că e la gât de mă”Bani și avere Femeie și bărbat

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică