← înapoi la căutare

mâneca

/mɨ.neˈka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină manĭcāre.

Definiții

  1. (v.refl. și intranz.) (pop.) a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca.

Declinare

CazSingularPlural
verbmânecamânecau

Sinonime: se scula, se trezi

mâneca

/mɨ.neˈka/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din mânecă.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru mânecă.

mânecă

/mɨˈne.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină manica.

Definiții

  1. parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte).
  2. (tehn.) nume dat unor dispozitive în formă de mânecă.
  3. (înv.) flanc, aripă a unei armate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmânecămâneci
genitiv-dativmâneciimânecilor
vocativmânecămânecilor
articulatmânecamânecile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică