verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină manĭcāre.
Definiții
- (v.refl. și intranz.) (pop.) a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mâneca | mânecau |
Sinonime: se scula, se trezi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru mânecă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină manica.
Definiții
- parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte).
- (tehn.) nume dat unor dispozitive în formă de mânecă.
- (înv.) flanc, aripă a unei armate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mânecă | mâneci |
| genitiv-dativ | mânecii | mânecilor |
| vocativ | mânecă | mânecilor |
| articulat | mâneca | mânecile |