Etimologie

Origine necunoscută. Coincide cu albaneză malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvântul român prin cel albanez. S-a considerat cuvânt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din bătrâni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badía Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenáica catalana, în Actas I reunión toponimica pirenáica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), și s-a pus în legătură cu toponimul dac Malva, confer Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, și cu letonă mala. Originea slavă (mĕlŭ „teren argilos”, confer Cihac, II, 183) este improbabilă. Sensul de „colină”, pe care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dâmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare. Prezența lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvânt moștenit. E posibil să ne gândim la o rădăcină expresivă; în acest caz ar fi cuvânt identic cu maldac, (Moldova; "morman, grămadă, teanc") a cărui derivarea din neogreacă μανδάϰη (mandáki) (Cihac, II, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigură; derivarea măldăci, verbul ("a așeza un morman în așa fel încât să pară mai bogat decât este"); și cu maldăr (varianta din Moldova maldur), s.n. (grămadă, morman), care s-a încercat să fie legat, cu puțină probabilitate, de germană Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul poloneză maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch. Rom., VII, 559) sau de turcă maldar „bogat” (Popescu-Ciocănel 37; T. Papahagi, GS, VII, 295).

Definiții

1. margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; p.ext. regiune de lângă o apă.
2. perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi.
3. râpă, prăpastie.
4. (reg.) ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte.
5. (med.) stare de boală, rău, maladie.

Exemple

• Pe malul Oceanului Atlantic.

Declinare

Sinonime: 1: coastă, țărm, 3-4: ponor, prispă, râpă, văgăună, boală, maladie, (fig.) rău

Etimologie

Din ucraineană мул (mul).

Definiții

1. pământ (argilos) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acțiunea apei; nămol.

Declinare