lovitură

/lo.viˈtu.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a lovi + sufixul -tură.

atingere bruscă și puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură.
bătaie.
(fig.) supărare, durere sufletească; necaz; neajuns.
(mil.) atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său.
atac îndrăzneț venit prin surprindere.
descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare.
(sport) ansamblu de mișcări rațional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obținerii unui maxim de eficacitate.

„Numai c-o lovitură copacul nu cade.”Muncă și lene Natură
„Toate loviturile rănesc, ultima omoară.”Moarte
„Cu o lovitură numai copacul nu se doboară.”Muncă și lene
„Până când ești nicovală rabdă loviturile, iar când ajungi ciocan lovește cât poți.”Înțelepciune și prostie Timp
„Copacul nu cade dintr-o lovitură.”Natură Muncă și lene
„Pentru un cal bun e destul o lovitură, pentru omul înțelegător, o vorbă.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Cu o lovitură numai copacul nu se doboară”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Dese lovituri de baltag răstoarnă stejarii uriași”Muncă și lene Natură
„La calul cel bun, o lovitură numai îi este îndestul”Înțelepciune și prostie
„Câinele n-are stăpân, nu măre nici o lovitură”Animale
„Copacul nu cade dintr-o lovitură”Muncă și lene Timp
„Pentru un cal bun e destul o lovitură”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică