lanț
/lanʦ/Etimologie
Din bulgară ланek (lanec).
Definiții
- șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc.
- instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren.
- lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite.
- lanț mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât).
- (fig.) tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva.
- șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare.
- șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lanț | lanțuri |
| genitiv-dativ | lanțului | lanțurilor |
| vocativ | lanțule | lanțurilor |
| articulat | lanțul | lanțurile |