lătra

/ləˈtra/

verb?

Etimologie

Din latină latrāre.

(v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei.
(v.tranz.) a se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase.
(depr.; despre oameni) a vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura.
argou(v.tranz.) a informa, a denunța, a trăda.
argoua vorbi emfatic și demagogic.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lătra.

Caz	Singular	Plural
verb	lătra	lătrau

Sinonime: 1: hămăi, (pop.) bate, (reg.) blehăi, (prin Ban.) puidăi, (Mold.) zăpăi

/ˈla.trə/

verb?

Din lătra.

/ləˈtrə/

verb?

Din lătra.

„Câinele care latră nu mușcă.”Animale Vorbă și tăcere — despre răutate mult trâmbițată
„Câinii latră, caravana trece.”Animale Vorbă și tăcere
„Câinii latră, lupul se cacă.”Animale Vorbă și tăcere — despre ignorare
„Mulți câini latră pre urs, dară nici unul nu-l mușcă.”Animale Vorbă și tăcere
„Câinii latră, vântul bate.”Animale Natură
„Câinele latră, iar lupul tace și face.”Animale Vorbă și tăcere
„Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi.”Animale Prietenie și dușmănie
„Pe câți nu-i poate mușca, îi latră.”Animale Vorbă și tăcere
„Leul nu se uită când îl latră un cățel.”Animale Înțelepciune și prostie
„La lupul mort, câinii nu latră.”Moarte Animale
„Latră în doi ca în doisprezece și nu-l poate scoate nici douăzeci și patra.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Când latră un câine bătrân, ieși afară.”Animale
„Vântul bate, câinii latră. Câinele latră, vântul duce.”Vorbă și tăcere Natură
„Vântul bate, câinii latră.”Vorbă și tăcere Natură
„Câinele care latră nu i.”Animale Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică