judeca

Etimologie

Din latină judicare.

Definiții

1. (v.tranz.) a-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui.
2. (v.tranz.) a aprecia, a prețui, a califica.
3. a considera, a socoti drept...
4. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
5. (v.tranz.) a examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
6. (v.refl. recipr.) a fi în proces, în litigiu cu cineva.
7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru judeca.

Exemple

• Judeca lucrurile după aparențe.

Declinare

Sinonime: 1, 2: chibzui, (se) gândi, socoti, (înv. și reg.) sămălui, (fig.) cântări, cumpăni, drămui, 3: considera, 4, 5: (jur.) (înv. și reg.) se pârî, se pricinui, (reg.) se pricini, (înv.) se prici, se prigoni

Etimologie

Din latină judicata (pluralul lui judicatum).

Definiții

1. facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire.
2. părere, idee, socoteală.
3. formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva.
4. acțiunea de a judeca; dezbatere judiciară; proces, județ; soluție dată într-un litigiu.

Declinare