iartă
/ˈjar.tə/Etimologie
Din ierta.
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru ierta.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru ierta.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ierta.
ierta
/jerˈta/Etimologie
Din latină libertare.
Definiții
- (v.tranz.) a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.
- a scuza.
- a scuti, a dispensa pe cineva de o obligație.
- (pop. și fam.) a îngădui, a permite, a da voie să...
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ierta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ierta | iertau |
Sinonime: 1: absolvi, scuza, 2: (bis.) dezlega, 3: (reg.) îngădui, (înv.) lăsa, șterge, trece
Antonime: osândi, pedepsi
Proverbe & zicători
- „Vai de cel ce pe gaie îndată o iartă, iar pe porum”Animale
- „Iartă-i, Doamne, că nu știe ce face”Înțelepciune și prostie
- „Dumnezeu iartă Harlu”Moarte
- „Iartă celor ce-ți fac rău”Prietenie și dușmănie
- „Osânda nu se iartă, nici trece pe om”Moarte
- „Îndărătnicia nu te iartă nici însuși folosul tău să-l dobândești”Înțelepciune și prostie
- „Judecata hotărăște dar nu iartă, că cel ce iartă e slobod”Înțelepciune și prostie
- „Nesomnul nu te iartă să uiți ceea ce dorești”Sănătate și boală
- „Dacă fiește-care ar face bine altuia, pe cât puterea El iartă”Prietenie și dușmănie
- „De ucizi un păianjen îți iartă Dumnezeu trei păcate”AnimaleNoroc și soartă
- „Gala lesne se iartă”Vorbă și tăcerePrietenie și dușmănie
- „Cine iubește, iartă.”Dragoste și iubire — Iubirea adevărată trece cu vederea greșelile.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică