gustul
/ˈgus.tul/Etimologie
Din gust.
Definiții
- forma de singular articulat pentru gust.
gust
/gust/Etimologie
Din latină gustus.
Definiții
- simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație.
- (fig.) capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă).
- înclinație, predispoziție, pornire.
- preferință.
- plăcere, dorință, poftă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gust | gusturi |
| genitiv-dativ | gustului | gusturilor |
| vocativ | gustule | gusturilor |
| articulat | gustul | gusturile |
Proverbe & zicători
- „După gustul altora să nu-ți alegi materie nici nevastă.”Femeie și bărbatÎnțelepciune și prostie
- „Gustul dascălului nu-i ca al preutesei.”Mâncare și băutură
- „Gustul filonichie n-are.”Mâncare și băutură
- „Gustul omului este mare boier.”Mâncare și băutură
- „Nu mă culc, nu mă scol fără gustul de pelin.”Mâncare și băuturăSănătate și boală
- „Cine n-a gustat amarul nu cunoaște gustul mierii.”Înțelepciune și prostie
- „Are gustul muștelor”Animale
- „Să mor cu cheful meu, iar nu cu gustul lor”Moarte
- „Cel ce a mâncat-o îi știe gustul”Înțelepciune și prostie
- „Ajungi la masa altuia, cum ți-e gustul nu poți”Mâncare și băuturăNoroc și soartă
- „Gustul dascălului nu-i ca al preutesei”Mâncare și băutură
- „Nu poți face pe gustul tuturora”Înțelepciune și prostie
- „Gustul dispotă n-are”Mâncare și băutură
- „Gustul filonichie n-are”Mâncare și băutură
- „Gustul omului este mare boier”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică