substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină gustus.
Definiții
- simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație.
- (fig.) capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă).
- înclinație, predispoziție, pornire.
- preferință.
- plăcere, dorință, poftă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | gust | gusturi |
| genitiv-dativ | gustului | gusturilor |
| vocativ | gustule | gusturilor |
| articulat | gustul | gusturile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină gustāre.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul.
- a mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca.
- (v.tranz.) (fig.) a avea parte, a se bucura de ceva.
- a prețui, a-i plăcea cuiva ceva.
Exemple
- A gusta o mâncare pentru a-i aprecia gustul.
- A gusta ceva la repezeală.
- A gusta farmecul vieții rurale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | gusta | gustau |
Sinonime: 1: încerca, (pop.) cerca, 2: (reg.) gustări, (fam.) îmbuca, 1: aprecia, bucura, 2: prețui