gușă

/'gu.ʃə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină geusiae.

(la păsări) porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac.
(la animalele amfibii) pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație.
(la reptile) bărbie.
(la oameni) umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură.
cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane.
(fam.) gât.
gâtlej.
partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei.

„Ce are-n gușă - și-n căpușă.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — Cineva care vorbește vrute și nevrute
„Ce e-n gușă, și-n căpușă.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — Cineva care vorbește vrute și nevrute
„Hai găină la culcare că ți-e gușa plină.”Mâncare și băutură Animale
„Noapte bună găină că ți-e gușa plină.”Mâncare și băutură Animale Timp
„Se umflă în gușă ca un cuc.”Animale Vorbă și tăcere
„Când cu curcubeță, când cu gușa lungă.”Natură Noroc și soartă
„Găina cu grăuntele umple gușa de bucate”Mâncare și băutură
„Și vulpea cu gușă albă!”Animale
„Gușa vulpei albă, dar coada ei roșie.”Animale
„Ce are (are) în gușă”Vorbă și tăcere
„A se umfla în gușă”Vorbă și tăcere
„A-i cădea păsat în gușă”Noroc și soartă
„Calea gușa, perghia numa.”
„Întrebară cămila: — zi, de ce ai gușa”
„Se umflă în gușă ca un cuc”Vorbă și tăcere Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică