gâlceavă

/gɨlˈʧe̯a.və/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din bulgară гълчава (gălčava).

(pop.) ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă.

„Mai bine prigonire la holdă, decât gâlceava la arie.”Muncă și lene Familie
„Cine are minte nu se amestecă în gâlceava altora.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Cumperi gâlceava cu bani.”Bani și avere Vorbă și tăcere
„Nu te amesteca în gâlceava altora.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Mai bine prigonire la holdă, decât gâlceavă la arie”Muncă și lene
„Dacă n-ai putere nu întărâta gâlceavă”Înțelepciune și prostie
„Fă bine și așteaptă-te la gâlceavă”Noroc și soartă
„Gâlceavă fără încăierare”Vorbă și tăcere
„Cine are minte nu se amestecă în gâlceavă”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Caută gâlceavă cu luminarea”Vorbă și tăcere
„Cumperi gâlceavă cu bani”Bani și avere Vorbă și tăcere
„Sfada și gâlceava aduc nenorociri”Familie
„Nu te amesteca în gâlceava altora”Înțelepciune și prostie
„Iscodă de departe de război ne face parte și gâlceavă ne”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică