fuior

/fu'jor/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Etimologie necunoscută.

mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; (p.ext.) mănunchi de borangic sau de lână.
pânză de cânepă sau de in.

„Dacă te lași în coadă la tors, Joimărița îți agață fuiorul în prăjină.”Muncă și lene Timp Femeie și bărbat — Se spune la fete
„A umbla cu fuiorul popii.”Vorbă și tăcere
„A da pânza pe fuioare.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„A da pânza pe fuioare”
„A ține fuior cu cineva”Prietenie și dușmănie
„A umbla ca fuiorul popii”Vorbă și tăcere
„Peste deasupra ca fuiorul popii”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică