frunte

/'frun.te/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină frons, frontis.

(la oameni) partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor.
cap; față, chip.
(fig.) (adesea articulat) tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții).
lichid obținut la începutul unei distilări fracționate.

„Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus.”Noroc și soartă — Fiecare om are o soartă, un destin
„Nici din ciocoi om de frunte, nici din salcie cerc de bute.”Natură Înțelepciune și prostie Sănătate și boală — despre necesitatea unui fond de bază potrivit scopului și sănătos
„Nici cerul cerc de bute, nici mojicul om de frunte.”Înțelepciune și prostie
„Nici salcia cerc de bute, nici nerodul om de frunte.”Natură Înțelepciune și prostie
„A merge în fruntea cozii.”Înțelepciune și prostie
„Decât coada frunții, mai bine fruntea cozii.”Înțelepciune și prostie
„Nici din grindă cerc de bute, nici din mojic om de frunte.”Înțelepciune și prostie
„Nici din salce cerc de bute, nici din ciocoi om de frunte.”Natură Bani și avere
„Mai bine fruntea cozii decât coada frunții.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Nici coada frunții, nici fruntea cozii.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Eu nu-s coada lemnelor că-s fruntea surcelelor.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Nici răchita cerc de bute, nici mojicul om de frunte.”Înțelepciune și prostie
„Nici talpa casii cerc de bute, nici mojicul om de frunte.”Înțelepciune și prostie
„La război în coadă, și la fugă în frunte.”Vorbă și tăcere
„Cheltuieli mărunte fac datorii de frunte.”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică