frunte (toate sensurile)

Definiția cuvântului „frunte”

fruntesubstantiv

  1. (la oameni) partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor.
  2. cap; față, chip.
  3. (fig.) (adesea articulat) tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții).
  4. lichid obținut la începutul unei distilări fracționate.