frigare

/fri'ga.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a frige + sufixul -are. Alternativ din latină *frigalis sau *frigaria.

vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă.
(bot.; la pl.) (Geranium palustre) plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară.

Sinonime: 1: (reg.) țiglă, (prin Munt. și Mold.) sucală, (Ban.) țepușă

„Mai bun e un iepure în frigare decât doi în crâng.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„Nici carnea să arză, nici frigarea.”Mâncare și băutură
„Epurele din frigare e mai bun decât gliganul din pădure.”Mâncare și băutură
„Cine a învârtit frigarea și cine mănâncă friptura.”Muncă și lene Bani și avere
„Și mielul bine fript, și frigarea să nu se ardă.”Mâncare și băutură Muncă și lene
„Mai bine un iepure în frigare decât doi în câmp.”Bani și avere Noroc și soartă
„Foc mare și frigare mică.”Muncă și lene
„Parcă-l pune în frigare.”Moarte
„Fum cam mare, dar frigarea cam mică”Vorbă și tăcere
„De când a sburat gâsca din frigare”Timp
„Nici carnea să ardă, nici frigarea”Mâncare și băutură
„Nici carnea nefriptă, nici frigarea să se ardă”Mâncare și băutură
„Nici carnea cu oase, nici frigarea arsă”Mâncare și băutură
„Nici carnea, dar nici frigarea”Mâncare și băutură
„Foc mare și frigare mică”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică