flamand

/fla'mand/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din franceză flamand.

/flə.mɨn'zi/

verb?

Din flămând.

(v.intranz.) a fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame.
(v.tranz.) a ține pe cineva nemâncat.

Caz	Singular	Plural
verb	flămânzea	flămânzeau

„Ne naștem goi, uzi și flămânzi. De abia după aceea lucrurile se înrăutățesc.”Natură Moarte — despre complexitățile vieții, declanșate prin naștere
„Cel ce nu lucrează ziua, flămânzește noaptea.”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Cel înțelept își gătește încă până nu flămânzește.”Înțelepciune și prostie Mâncare și băutură
„Câinele când flămânzește”Animale
„Cât trece cidra peste gard copilul flămânzește”Timp Mâncare și băutură
„Poftim! nu flămânzi ca acasă!”Mâncare și băutură
„Măgarul flămânzește, samarul agudește.”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică