← înapoi la căutare

fag

/fag/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină fagus.

Definiții

(bot.) (Fagus sylvatica) copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini.
(apic.) (reg., înv.) fagure de albine.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	fag	fagi
genitiv-dativ	fagului	fagilor
vocativ	fagule	fagilor
articulat	fagul	fagii

Sinonime: 2: (apic.) fagure

Proverbe & zicători

„Ca albinele la fag s-adună.”Animale Muncă și lene
„Cât trăiește frunza în fag.”Natură Timp
„Ca albinele la fag se adună”Animale Natură
„Fata la vremea ei, ca mierea în fagul ei”Timp Femeie și bărbat
„Cari zi lupul să-ți apară, nu's fagi picu”Animale Prietenie și dușmănie
„Un fag nu face pădure”Natură
„Cap de fag”Înțelepciune și prostie
„Cât trăiește frunza în fag”Timp
„Când va să se-aline măgarul pe fag.”Animale
„Ghini fagi, ghini vai afli.”Natură
„Zi un lemnu fagi și crud și luptată”Muncă și lene
„Când va se-alină gumarul pri fag”Animale Timp
„Ghini fagi, ghini vai afli”Înțelepciune și prostie
„Buneța ge u fagi, totna s-u tagi”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică