dușman
/duʃˈman/Etimologie
Din turcă düşman < persană دشمن (došman).
Definiții
- persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
- inamic (în război).
Exemple
- E un dușman de temut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dușman | dușmani |
| genitiv-dativ | dușmanului | dușmanilor |
| articulat | dușmanul | dușmanii |
Sinonime: 1-2: adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător
Antonime: aliat, amic, prieten