drept

Etimologie

Din latină directus (cu unele sensuri după franceză droit).

Definiții

1. care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere.
2. (fig.) (despre privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.
3. (despre haine) care are o croială simplă, fără cute, clini etc.
4. (despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).
5. (despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, povârnit.
6. (despre litere; adesea substantivat, f.) care are tăietura verticală.
7. care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted.
8. (fig.) (despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun.
9. (adverbial) în conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect.
10. (despre oameni) care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade.
11. (în limbajul bisericesc) cuvios, cucernic.
12. (reg.; despre bunuri materiale) care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare.
13. (pop.; despre rude) care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun.
14. (în opoziție cu stâng) (despre organe ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.
15. care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru) aripa dreaptă a clădirii.
16. (substantivat; în locuțiuni)

Exemple

• Zid, perete drept.
• Om drept ca lumânarea.
• Câmpie dreaptă.
• Din dreapta
• În dreapta.
• La (sau spre) dreapta.

Definiții

1. (urmat de determinări locale, indică direcția) în linie dreaptă, fără ocol; direct.
2. (urmat de determinări locale, modale sau temporale) tocmai, exact.

Exemple

• Merge drept la birou.
• A ajuns drept la timp.

Definiții

1. totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
2. știință sau disciplină care studiază dreptul.
3. putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit.
4. răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci.

Exemple

• Drept penal.

Declinare

Definiții

1. (introduce un complement indirect) în loc de..., în calitate de..., ca.
2. (reg.; introduce un complement circumstanțial de loc) alături de..., lângă; în dreptul...
3. (introduce un complement circumstanțial de scop) pentru, ca.

Exemple

• Drept cine mă iei?
• Drept încercare s-a folosit de un clește.

Etimologie

Din drept.

Definiții

1. piciorul drept.
2. forma de singular articulat pentru drept.

Declinare