deprinde

/de'prin.de/

verb?

Etimologie

Din latină dĕprĕhĕndĕre.

(v.refl. și tranz.) a (se) obișnui, a (se) învăța.
(v.refl.) a se familiariza cu cineva.
(v.tranz.) a-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică.
a dresa.

Caz	Singular	Plural
verb	deprindea	deprindeau

Sinonime: 1: se aclimatiza, se împăca, se obișnui, 2: se familiariza, 3: însuși, 4: dresa

Antonime: a (se) deprinde: (se) debarasa, (se) dezbăra, (se) dezobișnui, (se) dezvăța

„Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean.”Înțelepciune și prostie
„Nu strica merele ca cel deprins a mânca pădurețe.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Cine e deprins să aibă stăpân, moare slugă.”Muncă și lene Moarte
„A fi deprins ca țiganul cu scânteile.”Muncă și lene
„Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean”Înțelepciune și prostie Natură
„Nu strică merele cu cel deprins a mânca păduchi”Mâncare și băutură Animale
„Volniciile cele mari deprind a se întoarce”
„Deprinde-te să-ți stăpânești mânia când te coprinde”Înțelepciune și prostie
„Deprinde-te, când ceri, cu nedarea acelora de la care ceri”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică