dealul

/ˈde̯a.lul/

substantiv?

Etimologie

Din deal.

Definiții

forma de singular articulat pentru deal.

deal

/de̯al/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Origine disputată. Poate de origine autohtonă, reprezentând rădăcina proto-indo-europeană *dʰol-, *dʰel- p. 86 în "Etymological Lexicon of the Thracian Elements in Romanian". Author: Sorin Paliga.. Înrudit cu slavă (veche) dĕlŭ și proto-germanică *dalą.

Definiții

formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarței pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina.
(reg.) regiune de vii; vie, podgorie.
zonă a ogoarelor.

Exemple

A pleca la deal.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	deal	dealuri
genitiv-dativ	dealului	dealurilor
vocativ	dealule	dealurilor
articulat	dealul	dealurile

Antonime: vale

Proverbe & zicători

„Cine nu suie dealul, nu coboară coastele.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Sănătatea e ca o iapă albă, cum trece dealul nu se mai vede.”Sănătate și boală Timp
„I se pare dealul vale.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„I se pare dealul, vale”Natură Înțelepciune și prostie
„A trecut dealul”Natură Timp
„A trecut gârla dealul”Natură Timp
„Să se facă cât dealul (și nu-mi pasă)”Natură Noroc și soartă
„A trecut albina dealul”Timp
„A trecut cioara dealul”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică