substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză Culm, germană Kulm.
Definiții
- (geol.) carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | culm | culme |
| genitiv-dativ | culmului | culmelor |
| vocativ | culmule | culmelor |
| articulat | culmul | culmele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină culmen.
Definiții
- partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
- punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.
- (fig.) gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
- (pop.) prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | culme | culmi |
| genitiv-dativ | culmii | culmilor |
| vocativ | culme | culmilor |
| articulat | culmea | culmile |