culme (toate sensurile)

Definiția cuvântului „culme”

culmesubstantiv

  1. (geol.) carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie.

culmesubstantiv

  1. partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
  2. punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.
  3. (fig.) gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
  4. (pop.) prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.