cuțitul
/kuˈʦi.tul/Etimologie
Din cuțit.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cuțit.
Din cuțit.
Din latină *cotῑtus, de la *cotῑre („a ascuți”) (Tiktin, ZRPh., XVIII, 148; Pușcariu 471; Pascu, I, 74; Rosetti, I, 165; DAR; Pușcariu, Lr., 198); confer cute, ascuți, custură. S-a propus și un derivat de la *acutῑre (Candrea-Dens., 468), care nu prezintă mai multe avantaje.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuțit | cuțite |
| genitiv-dativ | cuțitului | cuțitelor |
| vocativ | cuțitule | cuțitelor |
| articulat | cuțitul | cuțitele |
Sinonime: 1: (pop.) custură, (arg.) șindel, șuriu, 3: (med.) bisturiu, 4: (tehn.) limbă, (pop.) bătător, condei, fofelniță, (reg.) cordenci
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică