crede

Etimologie

Din latină credere.

Definiții

1. (v.tranz.) a fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru.
2. (v.intranz.) a recunoaște dreptatea cuiva, a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva.
3. (v.tranz.) a socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea.
4. (v.intranz.) a avea încredere deplină în cineva sau în ceva; a-și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva.
5. (v.refl.) a avea despre sine o părere exagerat de bună; a fi îngâmfat.
6. (v.intranz.) a admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii.
7. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru crede.

Exemple

• Cred că 2+2 fac 4.
• Cred că n-a vorbit serios.
• E de crezut tot ce se spune despre el.
• Acest semn îl credem de bun augur.
• Se crede deșteaptă.
• Credem în existența lui Dumnezeu.

Declinare

Sinonime: considera, socoti, bănui, presupune, prezuma, (reg.) probălui, (înv.) supoza