crâng
/krɨnɡ/Etimologie
Din slavă (veche) krǫgŭ („cerc”) (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), confer sârbo-croată круг/krug („ogor circular”). Este dublet al lui crug, s. n. („ciclu; orbită, sferă”), din sârbo-croată sau rusă круг (krug). Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozitățile râurilor în care se formează, coincide cu crivină; confer o explicație diferită, dar mai puțin probabilă, în DAR. Confer creangă. Înrudit cu proto-germanică *hringaz („cerc”).
Definiții
- pădurice de arbori tineri și de lăstari.
- loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crâng | crânguri |
| genitiv-dativ | crângului | crângurilor |
| vocativ | crângule | crângurilor |
| articulat | crângul | crângurile |