Etimologia cuvântului „crângul”

Din slavă (veche) krǫgŭ („cerc”) (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), confer sârbo-croată круг/krug („ogor circular”). Este dublet al lui crug, s. n. („ciclu; orbită, sferă”), din sârbo-croată sau rusă круг (krug). Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozitățile râurilor în care se formează, coincide cu crivină; confer o explicație diferită, dar mai puțin probabilă, în DAR. Confer creangă. Înrudit cu proto-germanică *hringaz („cerc”).