covrig

/ko'vrig/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă kevrek, prin intermediul bulgară ковриг (kovrig).

produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.).
argouvolan de automobil.
argoumonedă.

/ko.vriˈʤi/

verb?

Din covrig.

Caz	Singular	Plural
verb	covrigea	covrigeau

/ko.vriˈʤi/

substantiv?

„Unde umblă câinii cu covrigi în coadă.”Noroc și soartă
„Tată! noi n-avem pâine nici o coajă și câinii umblă cu covrigi în coadă.”Bani și avere Familie
„A scoate la covrigi.”Minciună și înșelăciune
„Când umblau câinii cu covrigi în coadă”Animale
„A scăpa la covrigi”Mâncare și băutură
„Vede pietrele și i se par covrigi de pâine”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„Judecățile adeseori te duc la covrigi”Vorbă și tăcere
„La București și câinii umblă cu covrigi”Mâncare și băutură Animale
„La oraș șed câinii cu colaci (covrigi) în coadă”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică