coșar
/ko'ʃar/Etimologie
Din bulgară кошара (košara), sârbocroată košara.
Definiții
- îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc.
- construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul.
- persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar.
- persoană care face coșuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coșar | coșare |
| genitiv-dativ | coșarului | coșarelor |
| vocativ | coșarule | coșarelor |
| articulat | coșarul | coșarele |