← înapoi la căutare

cosar

/koˈsar/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

(ornit.) lopătar.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	cosar	cosari
genitiv-dativ	cosarului	cosarilor
vocativ	cosarule	cosarilor
articulat	cosarul	cosarii

coșar

/ko'ʃar/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din bulgară кошара (košara), sârbocroată košara.

Definiții

îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc.
construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul.
persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar.
persoană care face coșuri.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	coșar	coșare
genitiv-dativ	coșarului	coșarelor
vocativ	coșarule	coșarelor
articulat	coșarul	coșarele

Proverbe & zicători

„A intrat lupul în coșar.”Animale Noroc și soartă
„Calul bun se laudă singur în coșare.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Într-un coșar se poate pune și un vițel.”Animale Familie
„Râde-ți, râde-ți și purceaua moartă în coșar”Animale Moarte
„Mulțumesc ție, Doamne, că e coșarul gata”Noroc și soartă
„Într-un coșar se poate pune și un vițel”Vorbă și tăcere
„A intrat lupul în coșar”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică